CARDIOLOGIE

Investigații Cardiologice specifice

A. Screeningul bolilor cardiace:
congenitale (defecte septale atriale şi ventriculare, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă)
dobândite.

B. Stratificarea riscului de boală coronariană, în funcţie de prezenţa celor mai importanţi factori de risc ai acesteia:
Ereditate
Vârstă
Sex
Fumat
Obezitate
Sedentarism
Hipercolesterolemie
Diabet zaharat

Investigații specifice neinvazive

1. Electrocardiograma de suprafaţă, în 12 derivaţii standard:
examenul cel mai simplu şi adesea suficient pentru decelarea ARITMIILOR. Interpretarea este realizată în funcţie de algoritm diagnostic şi este urmată de tratamente specifice fiecărei tulburări.

2. Înregistrarea electrocardiografică de lungă durată – Examenul HOLTER /24h-7zile, este realizat cu aparate portabile, care înregistrează bătăile inimii (ex: medie 100000 bătăi/24h),interpretarea fiind asistată de calculator. Are ca şi indicaţii: detectarea unei tulburări de ritm, care nu a fost evidenţiată în momentul examenului EKG de repaus, analiza modului de declanşare şi oprire a acesteia, corelarea simptomatologiei cu tulburarea de ritm (palpitaţii, bătăi rapide, bătăi neregulate, senzaţie de „oprire a inimii”, perceperea unor bătăi mai puternice, episoade de pierdere a cunoştiinţei neexplicate, lipotimii, ameţeli fără cauză precisă, dispnee, durere toracică, oboseală neexplicată, etc.), studiul tratamentul antiaritmic mai eficace. Are rol şi în evidenţierea modificărilor EKG din boala coronariană (angina stabilă, instabilă, infarct miocardic), care însoţesc durerea intermitentă.

3. Monitorizarea ambulatorie / 24h a Tensiunii Arteriale: se realizează de asemenea prin intermediul unui aparat portabil, care măsoară tensiunea arterială la intervale programate, iar interpretarea este asistată de un program software specific. Are utilitate în stabilirea diagnosticului de hipertensiune arterială (nu poate fi enunţat după o singură valoare crescută >140/90 mm Hg, a TA) şi monitorizarea tratamentului antihipertensiv.

4. Proba de efort este utilizată pentru a obiectiva ischemia miocardică, ca şi pentru stabilirea prognosticului pacienţilor cu cardiopatie ischemică (specificitate de 77% şi sensibilitate de 68%). Valoarea diagnostică a probei este limitată de prezenţa blocului major de ramura stângă şi de existenţa unor modificări preexistente de segment ST şi hipertrofia ventriculară stânga pe EKG-ul de repaus.

Indicațiile probei de efort

I. Diagnosticul bolii coronariene obstructive (coronary artery desease: CAD)
II. Stabilirea riscului și prognosticului la pacienții cu simptome și antecedente de boală coronariană (durere precordială apărută la efort, cu durata de câteva secunde, până la câteva minute, care cedează la dispariţia efortului sau la administrarea de nitroglicerină).
III. Evaluarea post infarct miocardic
IV. Pacienți fără boală coronariană, fără simptome cardiace (ex: pacienţi asimptomatici cu diabet zaharat, pacienţi cu factori de risc cardiovascular, de sex masculin peste 45 de ani şi sex feminin de peste 55 de ani, fără simptomatologie, care intenţionează să efectueze efort fizic mare, mai ales dacă în precedent au fost sedentari).

5. Ecografia cardiacă: metoda care prin intermediul unui aparat care generează ultrasunete, vizualizează inima, în mod uni, bi şi tridimensional. Pot fi măsurate cele 4 cavităţi cardice, modul în care funcţionează cele 4 valve cardice cât şi maniera în care se contractă pereţii care delimitează cavităţile inimii. De asemenea prin ecografia Doppler, este analizat modul de curgere a sângelui în interiorul inimii şi cum acesta este pompat din inimă la nivelul diferitelor organe din corp. Prin urmare, aproape orice boală cardică de la cardiopatie ischemică, infarctul miocardic, hipertensiunea arterială, până la stenoze şi insuficienţe vascualre, cât şi diferite cardiomiopatii (măriri ale cavităţilor inimii şi îngroşări ale pereţilor inimii) pot fi vizualizate, diagnosticate prin această metodă neinvazivă.